Beatrice Lăpădat

În cadrul proiectului E-motional: rethinking dance (2013-2015), inițiat de Fundația ”Gabriela Tudor”, s-a desfășurat, în perioada 28-30 mai 2015, evenimentul Bacău Dance Connection, 2015. Conferințele, spectacolele și prezentările de proiecte susținute la Centrul Cultural ”George Apostu” și Teatrul Municipal Bacovia au avut rolul de a aduce în atenție diferite ipostaze prin care dansul contemporan și actul performativ se pot defini în prezent.

În acest context, MAP – Sharing of Processes (Mostra de processos) s-a constituit ca spațiu de sharing al proiectelor concepute de artiștii primiți în rezidență la Bacău în perioada 6-30 mai 2015. Întâlnirea din data de 28 mai de la Centrul Cultural ”George Apostu”, coordonată de Gheorghe Popa, managerul instituției, a adus laolaltă elevi de la secția de coregrafie a Colegiului Național de Artă ”George Apostu” din oraș, teoreticieni, practicieni și spectatori profund implicați în observarea dinamicii artelor contemporane.

Global War(ming) Exercise este un work in progress prezentat de artista poloneză Natalia Wilk, absolventă de artă dramatică în cadrul Universității din Silesia, căreia i s-a alăturat Luis Garcia Muñoz pentru partea de dramaturgie coregrafică. Tânăra dansatoare își configurează conceptul pornind de la ideea unor ”noi condiții ale materiei lichide de a trăi în Atlantisul imaginar al propriului corp lichid” și aflându-se în căutarea unei ”deveniri fără formă”.

În pantaloni scurți din piele și într-un top simplu, Natalia Wilk își deschide momentul performativ fără niciun artificiu scenic, lăsând platoul de joc și sala să se impregneze de tensiunea golurilor ce se cer umplute. Fără a lăsa deschisă calea unor interpretări fie prea forțate, fie prea transparente, Natalia Wilk obligă privirea spectatorului la o concentrare activă. Dacă nu se întâmplă ”nimic”, totul se desfășoară, așadar, în conflictul dintre expunerea prelungită a corpului și privirea critic-sceptică sau, dimpotrivă, admirativă și încurajatoare a spectatorului. Exact cât îi trebuie unui corp să se lase pătruns de lichidul unui ”val imens distrugător”.

natalia 1

Schița de performance a Nataliei Wilk se construiește pe traseul expunere-privire-rupere a ritmului privirii, transportând spectatorul în procesul viu al creației aici și acum și transformându-l, astfel, în martor activ, dar, în ultimă instanță, distant al exercițiului. Corpul neted, aparent fără nicio stridență sau exces, se metamorfozează gradual în obiect al tensiunilor pe măsură ce rămâne încremenit în postura sa statică. Așteptările create de imperativul mișcării sunt, astfel, trădate, iar corpul feminin comprimă simultan impresia unei ”normalități” vizibile și semnalarea unui strat mai profund al sustragerii benevole de la aceste standarde.

”Lichidul” care nu apare niciodată în scenă – o alegere cât se poate de adecvată în economia dramatică a performance-ului – este tocmai acea substanță mereu imaginată, dar imposibil de materializat, pe care o emană corpul feminin îndelung expus și urmărit. Pericolul lichidului protector stă tocmai în invizibilitatea sa, în capacitatea sa de a devia de la liniile care sunt trasate de regularitatea unor coduri sociale aflate în contrast cu violența nestăvilită a naturii feminine.

În partea a doua, Natalie Wilk aduce în spațiul scenic un obiect, în primă fază, surprinzător de amuzant, dacă ținem cont de prezentarea poetic-gravă a exercițiului din caietul-program. Delfinul gonflabil devine, în acest punct, pretextul binevenit al nuanțării unui discurs fix pe care spectatorul va fi avut deja timp să și-l construiască. Ritmul privirii este, de data aceasta, detensionat prin sugestia ludică pe care o induce jucăria. Mai puțin simbol al inocenței, cât mai degrabă al clișeelor prin care ne definim raportarea la cel mai iubit animal marin, delfinul manipulat de Natalia Wilk creează o fuziune ambiguă între tandrețe și kitsch, asumându-le deopotrivă cu aceeași intenție performativă. ”Sirena” este acum confruntată, după efectele devastatoare ale încălzirii globale, cu un nou inamic. Alegând, însă, împrietenirea și îmblânzirea obiectului devenit Celălalt, aceasta se reîntoarce, de fapt, la intențiile inițiale ale demersului, anume căutarea ”lichidului primordial”, doar că de data aceasta o face printr-o formulă voit comică.

natalia 3

Inteligent și pătrunzător, Global war(ming) exercise de Natalia Wilk este relevant tocmai prin felul în care prezintă diferite ipostaze ale corpului feminin fără a cădea nici în mistificări nejustificate, nici în inserții cinic-parodice gratuite. În stadiul actual de reprezentare performativă, exercițiul Nataliei Wilk lasă deschise nenumărate posibilități de continuare și finalizare. Nu ar fi surprinzător dacă accentele ironice din partea a doua, subliniate și de efectele sonore ale piesei Ima Read de Zebra Katz, vor deveni predominante în raport cu latura introspectiv-statică definitorie pentru ceea ce se întâmplă în prima parte. În orice caz, reușita Nataliei Wilk va fi decisă nu de felul în care va pune în armonie cele două părți –, ci de felul în care comentariile posibil politice vor fi  organic integrate în corpul dansatoarei, un corp prins în confruntarea dintre disoluție în sine și devorarea amenințătoare a exteriorului.

Prin acest sharing of process desfășurat la Centrul Cultural ”George Apostu” din Bacău, artista poloneză a demonstrat că deține resursele necesare pentru a concepe un viitor spectacol în care rupturile să genereze o contradicție productivă, evitând hiatusurile nejustificate. În acest moment, Global War(ming) Exercise promite foarte mult nu doar din perspectiva a ceea ce a fost prezentat publicului, ci și prin prisma consistenței scurtului text scris care descrie conceptul. Dacă Natalia Wilk va reuși, cu ajutorul dramaturgului spaniol Luis Garcia Muñoz, să evite în întregime clișeele așa cum a făcut-o în textul-program, Global War(ming) Exercise are toate șansele să se transforme într-un manifest cu adevărat puternic, în care corpul politic și corpul feminin se amplifică, se anihiliează sau se reinstituie reciproc.

Foto: Anca Mihăila