Un regizor de teatru și un compozitor și-au unit talentul pentru a pune în scenă o montare inedită în care își dau mâna mai multe genuri artistice: teatrul, dansul, filmul de animație și mai ales muzica. În spectacolul ”The Bach Files” muzica de Bach e ”reinterpretată” în cheie modernă de Adrian Enescu și ”povestită” prin teatru și film de regizorul Alexandru Darie. Despre acest spectacol atât de special am vorbit și noi cu Alexandru Darie.

Cum a ajuns regizorul de teatru Alexandru Darie să facă un spectacol muzical?

Bunul meu prieten și marele compozitor Adrian Enescu a scris o lucrare muzicală împreună cu Zoli Toth, percuționistul care conduce formația Zoli Toth Project, inspirându-se din opera lui Bach, folosind teme cunoscute și mai puțin cunoscute, care l-au impresionat în mod special și a făcut un jazz fusion din povestea asta. Jazz fusion cu Bach. Ei au mai cântat această lucrare și au avut mare succes chiar și în străinătate. Adrian mi-a dat să ascult compoziția lor și mi-a zis: ”Vezi și tu dacă poți să faci ceva cu muzica asta.” Am ascultat-o, mi s-a părut foarte interesantă și provocatoare și, tot ascultând, tot ascultând, mi-a venit ideea ca, plecând de la muzică, să scriu scenariul unui film noir alb-negru pe care să-l și realizez folosind tehnica benzilor desenate adîugând în plus actori în carne și oase. M-am decis adică să fac un film 2 D cu actori și dansatori 3 D și cu trupa Zoli Toth Project cântând live pe un scenariu de film noir.

Cum se numește spectacolul?

M-am gândit să se numească ”The Bach Files”, ”Dosarele lui Bach”, că tot se scot acum la noi la iveală dosare după dosare.

Care e povestea?

Filmul are o poveste foarte simplă. O poveste de iubire, despre căutarea de sine, care are și umor și momente dramatice. Acțiunea se petrece în viitor, într-un oraș extrem de dezvoltat, dar foarte poluat, poate fi Tokyo, poate fi Bangkok… În acest oraș straniu, populat de personaje ba comice, ba ciudate, un detectiv particular (că de aia e film noir) o caută pe una dintre descendentele lui Bach. (Când am făcut documentarea, trecând prin toată linia genealogică a lui Bach am descoperit că a avut o mulțime de neveste și de copii care la rândul lor au avut mulți urmași. Unele dintre aceste personaje apar și în spectacolul nostru). Detectivul o descoperă pe această fată foarte greu de găsit, căci nu are nici telefon, nici cont bancar, se îndrăgostește de ea, dar, o părăsește, că așa e viața. Între timp în oraș bântuia un personaj malefic, peste măsură de atrăgător, dar diabolic, numit Butterfly de care fata se îndrăgostește după ce a fost părăsită de detectiv. Butterfly este un demon care-și poate schimba oricând înfățișarea, e când tânăr, când bătrân, poate să zboare, e când minuscule, cân uriaș… În toată nebunia lui, el o violează și o distruge fizic și psihic pe fată lăsând-o în pragul morții. Aici intervine un arhanghel al orașului, care reușește să o readucă pe fată la viață. Detectivul revine spășit, îi cere iertare și-i promite că o va ajuta să se răzbune pe diabolicul Butterfly. Urmează ca în povești o luptă între bine și rău, dar nu spun mai multe ca să nu dezvălui finalul. Sigur că povestea e naivă, e dulce, ca orice bandă desenată, e pe înțelesul tuturor. Animația și actorii vin să susțină muzica lui Adrian Enescu inspirată din Bach, muzica fiind, până la urmă, personajul principal al spectacolului.

Vom avea deci muzică, film și teatru, toate într-un spectacol?

Octavian Neculai a desenat background-ul poveștii, cu peisaje și o mulțime de alte lucuri pe care le-a adus la viață împreună cu o echipă de animatori. Actorii se vor sincroniza, pe scenă fiind, cu animația, într-un spectacol de teatru-dans. Coregrafia este semnată de Arcadie Rusu, cu care lucrez pentru prima oară și de care am fost sincer impresionat. Istorisim practic o poveste de dragoste prin teatru, dans și animație.

În ”The Bach Files” se îmbină mai multe arte care te pasionează: teatrul, filmul și muzica. Ești un mare meloman?

Da. Iubesc enorm muzica și iubesc într-adevăr și filmul. Cu această ocazie mi-am amintit că în copilărie adoram benzile desenate. Eram abonat la Pif, unica revistă occidentală la care aveau acces copiii din România comunistă. Până pe la 12-13 ani eram pasionat de aceste reviste și de atunci mi-a încolțit în minte ideea de a face regie de film ceea ce nu s-a întâmplat însă. Făceam la rândul meu benzi desenate și la ora de dirigenție, în fața clasei, le arătam copiilor și le spuneam povești pornind de la acele desene. Așa că m-am întors acum în timp, scriind scenariul pentru acest film.

Ți-a făcut bine întoarcerea în copilărie?

Eu cred că ar fi bine să rămânem măcar puțin copii mai ales în vremurile astea atât de tulburi, de agitate, de dure și de nesigure pe care le trăim.

Cine joacă în spectacol?

Protagonista este Raphaela Lei, o chinezoaică născută în România, studentă la UNATC, care debutează cu această ocazie la Teatrul Bulandra. În distribuție mai sunt: Alin State, detectivul, Adrian Ciobanu, care îl joacă pe Butterfly, Antoaneta Cojocaru este îngerul și mai sunt 12 tineri extrem de talentați, actori și dansatori extraordinari, care au muncit ca niște câini 12 ore pe zi.
bach files 1

Într-un top al preferințelor tale, ce lor ocupă Bach?

Bach este extrem de important pentru mine pentru că e primul compozitor care mi-a deschis ușa spre marea muzică.

Sursa foto: ziarulmetropolis.ro